Tămâia alungă forţele răului! Risipeşte depresia, stările de anxietate, nelinişte şi amintirile neplăcute! S-a dovedit! Cum trebuie aprinsă şi ce cuvinte să spui:

Ca semn al prezenţei Sfântului Duh dar şi ca mărturisire printr-un semn văzut, material, a credinţei noastre în Dumnezeu şi a faptului că ne supunem şi ne închinăm Lui, respingând orice alt stăpân şi orice altă putere, mirosul şi fumul de tămâie are puterea de alungare a oricăror forţe ale răului, de oriunde ar veni acestea, din partea oamenilor sau din partea vrăjmaşului diavol, dar mai ales, are menirea de a îndepărta prezenţa şi lucrarea diavolului şi a duhurilor rele. De aceea în popor se spune „fuge ca dracul de tămâie”.

Cum se aprinde tămâia?

Loading...

Pentru aprinderea tămâiei se foloseşte un cărbune special, prezentat sub formă de praf sau pastile, care se aprinde uşor şi ţine mult. Acesta se poate procura de la mănăstiri sau biserici, iar în ultimul timp chiar de la magazine de obiecte bisericeşti. La ţară se folosesc de obicei, cărbuni aprinşi. Orice altă soluţie, cu multe beţe de chibrit sau cu vată îmbibată în spirt nu este recomandată şi nu este deloc eficientă.

Aşa cum ne îngrijim de atâtea lucruri pentru nevoile noastre, mult mai puţin însemnate decât tămâierea casei, putem să ne îngrijim puţin şi de cele necesare rugăciunii şi sfinţirii casei noastre.

Ne vorbeşte Biblia despre folosirea lumânării şi a tămâiei?

Folosirea lumânărilor şi a tămâiei are temei în Sfânta Scriptură, în viaţa şi tradiţia Bisericii din totdeauna. Să ne amintim numai pilda celor zece fecioare care aşteptau pe Mirele Hristos cu candele aprinse (Matei 25, 1-8), pe creştinii din Troa, adunaţi în jurul Sfântului Pavel într-o cameră de sus „unde erau multe lumini” (Fapte 20,8); „şi cele şapte sfeşnice de aur care înconjurau pe Fiul Omului în Liturghia cerească (Apocalipsa 1, 12-20).

Tămâia este foarte obişnuită în cultul vechi-testamentar. Avem chiar reguli stricte privind folosirea tămâii la locul sfânt (Levitic 16,12…). În Vechiul Testament se vorbeşte despre „jertfe de tămâie pentru numele lui Dumnezeu” (Maleahi 1,11).

Tămâia este asociată cu rugăciunea. „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta”, citim în psalmi (Psalm 140, 2). În Apocalipsă avem o imagine din Liturghia cerească parcă luată din Liturghia noastră de duminica: „Şi a venit un înger şi a stat la altar, având cădelniţa de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor” (8, 3-4).

***
Aprindem tămâie rostind rugăciuni, de obicei Tatăl nostru. Preotul binecuvântează tămâia cu o rugăciune specială. Mirenii nu au o rugăciune obligatorie, însă rugăciunea trebuie să nu lipsească atunci când aprindem tămâie. De altfel, tămâia este un simbol teologic și liturgic al rugăciunii: „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea ta”. (pr. Ioan Valentin Istrati – Doxologia.ro)
***
Tămâia, leac pentru trup și suflet

Fumul și bobițele de tămâie tămăduiesc bolile de nervi, răcelile și alungă greutățile sufletești.

În medicina noastră tradițională, plantele considerate sfinte au fost dintotdeauna folosite și în tămăduirea unor afecțiuni. Puțini știu că Biblia face referire la multe remedii medicinale. Dintre ele, tămâia e considerată un dar regesc, are o mare putere de vindecare și împiedică răspândirea molimelor. Dacă știm cum s-o folosim în scop terapeutic, vom descoperi că tămâia rezolvă multe suferințe, de la cele trupești, până la cele ale sufletului.

O rășină cu puteri miraculoase

În cultul creștin, tămâia e întrebuințată încă din cele mai vechi timpuri, considerată „o bună mireasmă“ al cărei fum se ridică spre cer ca simbol a rugăciunilor noastre. De fapt, tămâia este sucul (rășina) unor arbusti exotici care, ajungând în contact cu aerul, se încheagă, la fel ca rășina brazilor. Arbustii din familia Burseraceae cresc in India, China, Somalia, Etiopia si Egipt, prin crapaturile stancilor din munti si in vecinatatea marii. Din incizii longitudinale facute in scoarta acestui mic arbust, se scurge un lichid laptos. Acesta este colectat intre sfarsitul lunii martie si inceputul lui aprilie.

Fiecare copac aduce dupa vechime, grosime si starea copacilor, trei pana la zece kg de tamaie. Un copac poate fi exploatat pana la patru ani, dupa care este necesara o pauza de mai multi ani. Tamaia are diferite forme si culori, dupa locurile si tarile din care provine. tamaia de Arabia, Egipt si Somalia e galbuie si in forma de lacrimi, cea de India este superioara, galbena. in antichitate, era una dintre cele mai pretioase marfuri, valoarea sa fiind apropiataa de cea a aurului.

Tamaia intra ca ingredient la prepararea Sfantului si Marelui Mir. Azi se foloseste pe scara larga tamaia suntetica. Dar, in scop terapeutic, se recomanda tamaia naturala. Atentie la tamaia contrafacuta din diferite rasini de brad sau molid! Poate fi daunatoare.

Mijloc terapeutic în Europa și Asia

Tamaia, o substanta rasinoasa cu miros placut si aromatic, dezvolta bine aceasta aroma abia la temperatura de 100°grade C, cand se inmoaie fara a se topi. Are actiune farmacoterapeutica antiinflamatoare, antiseptica, astringenta, carminativa si cicatrizanta, diuretica, expectoranta, sedativa. Stiinta contemporana nu poate explica, de pilda, efectele exceptionale ale fumigatiilor cu tamaie in tratarea epilepsiei, a tulburarilor senzitive sau a psihozelor grave, dar exista numeroase consemnari ale efectelor extraordinare ale acestui procedeu.

In lumea araba, tamaia se dizolva in apa si se bea pentru dureri de stomac. Pentru infectii ale cailor respiratorii o aprind pe carbuni, insipirand mirosul. Tot in medicina orientala, boabele de tamaie de culoare galbuie rosiatica sunt folosite ca fortifiante ale psihicului. In Europa, tamaia a fost folosita pana la mijlocul secolului XIX la alinarea durerilor reumatice.

Medicina moderna pare a o redescoperi in terapia cancerului, dizenteriei si febrei. In medicina populara si in cea manastireasca, este un pretios leac magic, cu virtuti de protectie si de exorcizare. Se spune ca o bucatica de tamaie sfintita tinuta la gat apara de deochi, de blestem, de ispitele Necuratului, de boli si de toate relele.

Un parfum care vindecă

Cum folosim tamaia in scop terapeutic? In primul rand, ca fumigatie. Tamaia are un rol important in aromaterapie, avand un puternic efect de relaxare. Se spune ca inhalarea fumului de tamaie ajuta la limpezirea mintii, substanta fiind folosita frecvent pentru rugaciuni si meditatie. in acest scop, se poate folosi si uleiul esential de tamaie. Acesta are efecte favorabile in afectiuni ale cailor respiratorii superioare (bronsite, laringite, tuse), fiind utilizat sub forma de inhalatii, comprese sau in candela. Este tonifiant pentru piele, avand in acelasi timp proprietati antiinflamatoare si astringente. Inhalarea aburilor de tamaie este recomandata in anxietate, stres, stari tensionale. in stari de anxietate, se face in dormitor o fumigatie cu tamaie, inainte de culcare. Somnul va fi foarte linistitor. Tamaia sub forma de fumigatii este adjuvant in psihozele si nevrozele grave. De asemenea, masajul cu ulei esential de tamaie, pe fata si gat, are un rol important pentru infrumusetarea pielii, pentru tratarea acneei. Extractul de tamaie se foloseste si in industria parfumurilor, datorita calitatii sale de se evapora incet.

Leac pentru fumatori

Sub forma de tinctura, tamaia e buna in laringita, tuse, raceala. Se iau zilnic 20-30 de picaturi de tinctura de tamaie, diluate in jumatate de pahar de apa. Suplimentar, se face gargara cu infuzie de tamaie, care are puternice efecte antiinflamatoare si antiinfectioase. In caz de nisip si pietre la rinichi, nefrite si infectii urinare, dimineata, la orele 8 si la orele 11, se ia cate o lingurita de tinctura de tamaie diluata intr-un pahar de apa plata sau de izvor.

Tratamentul dureaza 2-3 saptamani si se repeta de cate ori este necesar. Tamaia dezinfecteaza, cicatrizeaza si marunteste pietrele de la rinichi. Tinctura se prepara prin combinarea a 10 lingurite de tamaie naturala cu un pahar de alcool de 90 de grade. Pentru inflamarea sanilor, se pun pe zona afectata comprese cu infuzie de tamaie. Se tin vreme de 1-2 ore pe zi. Se pare ca tamaia poate vindeca si de tabagism. Dr. Barbara Ritson sustine ca explicatia faptului ca majoritatea credinciosilor nu fumeaza se datoreaza inhalarii de tamaie, care ar avea rolul de a reduce tentatia. Ea a demonstrat ca fumul de tamaie actioneaza inhibitor asupra receptorilor nicotinici din creier. Medicul american Ronald Boris Vikery, nominalizat pentru Premiul Nobel pentru medicina, a dovedit ca inhalarea fumului de tamaie scade cu 60% necesitatea de nicotina a fumatorilor. Se pare ca, inhalarea fumului de tamaie de 2-3 ori pe saptamana, vreme de 2-3 minute, e suficienta pentru a scapa de acest viciu.

Tămâia topește pietrele de la rinichi

Tamaia sub forma de tablete care se sug ajuta la inflamatii cronice ale gatului. Specialistii in medicina si farmaceutica cauta de mult timp un inlocuitor pentru cortizon care este folosit in aceste inflamatii cronice, se pare ca tamaia este un leac foarte eficient. Pietrele la rinichi pot fi eliminate cu bobite mici de tamaie si ulei de masline. Este un leac vechi care da mereu rezultate bune. Tratamentul se tine 23 zile. in prima zi, se incepe cu un bob de tamaie invelit in miez de paine, care se inghite cu o lingurita de ulei de masline. A doua zi se iau doua boabe, si tot asa, pana la 12 bobite, cantitatea de ulei ramanand aceeasi. In a 13-a zi, numarul bobitelor scade. Este bine sa inghitim tamaia fara a o tine in gura, deoarece daca atinge dintii ataca smaltul. Pentru a nu aparea accidente din cauza contrafacerilor, nu va fi folosita intern decat tamaia procurata din magazinele si farmaciile naturiste, pe ambalajul careia se mentioneaza explicit ca poate fi administrata pe cale orala.

Smirna, aroma cu efect de medicament

Smirna este si ea un ingredient sfint cu puteri medicinale. Are actiune antiinflamatoare a cailor respiratorii. Este intrebuintata si ca antioxidant, antiseptic, astringent, carminativ, deodorant, sedativ si expectorant. Smirna ajuta la curatarea ranilor si tratarea racelilor si a infectiilor fungice. pana la aparitia morfinei si a altor calmante de acest

gen, smirna era cel mai utilizat analgezic. in prezent, gasim aceasta rasina in componenta unor paste de dinti si a unguentelor pentru tratarea problemelor dermatologice. Uleiul esential de smirna are efect puternic de relaxare asupra corpului, dar poate fi folosit cu succes si in tratarea multor probme ale pielii: eczeme, dermatite, sau chiar rani usoare,

precum si pentru indepartarea infectiilor fungice. Pentru indigestie si balonare, se iau 2-3 lingurite de infuzie, cu un sfert de ora inainte de a manca si la cateva minute dupa ce am mancat. Acest preparat are efecte stimulente puternice asupra digestiei, pe care o normalizeaza. Pentru maini si picioare reci, se vor face frictionari energice ale mainilor si picioarelor, cu infuzie concentrata de smirna (obtinuta din 3-4 bobite din aceasta rasina, la o jumatate de pahar de apa).

Tinctura se prepara astfel: 10 grame de smirna se lasa vreme de sapte zile sa se dizolve in 100 de ml de alcool alimentar de 90 de grade, intr-un borcan inchis ermetic. Dupa trecerea acestui interval de timp, preparatul se poate utiliza, administrandu-se intern o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, de 2-3 ori pe zi. Nu folositi decat smirna din magazinele naturiste.

Loading...